Termenele și competențele: cele două tipare din grilele de legislație

Dacă iei douăzeci de întrebări de legislație și le desfaci, rămân două tipare dominante. Primul întreabă un termen: în cât timp se comunică, în cât timp se soluționează, pe ce durată se acordă ceva. Al doilea întreabă o competență: cine numește, cine aprobă, cine propune, cine constată, ce act emite fiecare autoritate.

Ambele se pretează perfect la variante false, pentru că răspunsul greșit se obține fără niciun efort: pui cifra vecină sau autoritatea vecină. „30 de zile” devine „15 zile”, „ministrul” devine „inspectorul general”, „aprobă” devine „propune”. Cine a citit legea o dată recunoaște toate cele patru variante ca fiind „plauzibile” — și alege la întâmplare.

Lista de termene. O singură foaie, pe coloane: actul, articolul, ce se întâmplă, în cât timp. Se scrie de mână, în ordinea crescătoare a duratei, nu în ordinea actelor — așa se văd imediat cifrele care se repetă și cele unice. Cifrele exacte se iau din textul actului în forma în vigoare la data anunțului; nu le lua din rezumate.

Lista de competențe. Un tabel cu patru coloane — cine propune, cine numește, cine aprobă, cine constată — completat pentru fiecare act. Aici intră și actele pe care le emite fiecare conducător: ordinul, dispoziția, hotărârea. La Legea 550/2004, de exemplu, articolele despre conducerea Jandarmeriei și despre actele inspectorului general (art. 6) sunt exact acest tip de întrebare; la Statutul polițistului, cine acordă gradele profesionale (art. 15); în Constituție, domeniile legii organice (art. 73) și atribuțiile Președintelui (art. 94).

• Cifrele învățate din rezumate — Termenele se schimbă prin modificări succesive ale actelor. Sursa e textul în vigoare, nu un tabel copiat de pe un forum.
• Confuzia dintre „propune” și „aprobă” — E cea mai ieftină variantă falsă din tot blocul și una dintre cele mai eficiente.
• Amestecarea autorităților între acte — Formulări identice apar în trei legi de organizare, cu autorități diferite. Fără tabel comparativ, se confundă sistematic.
• Memorarea fără scriere de mână — Lista citită nu se reține; lista scrisă, da. E singurul capitol în care copiatul chiar ajută — dacă e copiat din act, nu de la altcineva.
• Ignorarea excepțiilor — „De regulă”, „cu excepția”, „în cazul în care” schimbă răspunsul complet și sunt puse în enunț tocmai ca să fie sărite la citire.
• Învățarea numai a articolelor „mari” — Termenele stau adesea în alineate secundare, nu în primul alineat al articolului.

La examen, materia are 20 de întrebări din 90 — aproximativ 20% din nota maximă — iar în aplicație banca ei are 1.141 de grile, cu cele date chiar la examen puse primele. Subtema de mai sus nu are o secțiune separată: apare amestecată în bancă, exact cum apare și în subiect.

La legislație nu rezolva grile fără textul actului la îndemână. Când greșești, citește articolul întreg, nu doar fraza cu răspunsul: variantele false se construiesc din vecinătatea lui.

Fără cont și fără plată se rezolvă primele 10 grile din fiecare materie și un test oficial întreg, cronometrat; restul băncii se deschide cu abonament — plată unică pe o lună, 3 sau 6 luni. Banca de legislație MAI → · Zece grile rezolvate, gratuit →