40 din 90 se dau la română

Patruzeci din cele nouăzeci de întrebări sunt de limba română. Nicio altă materie nu se apropie: legislația are 20, civica 15, limba străină 15. Într-un concurs unde intrarea se decide pe zecimi de punct, blocul care valorează aproape jumătate din test nu e o materie printre altele — e materia.

Și e, în același timp, cea pe care candidații o pregătesc cel mai puțin, pentru un motiv care sună rezonabil: „vorbesc românește de când mă știu”. Numai că proba nu întreabă dacă vorbești, ci dacă știi norma — iar între ele e exact distanța pe care se construiesc grilele.

Argumentul practic, dacă cel de mai sus nu convinge: româna e singura materie finită. Legislația crește cu fiecare modificare de act; vocabularul unei limbi străine nu se termină niciodată; logica se antrenează, nu se învață. Regulile de gramatică pe care le cere proba, în schimb, sunt un număr închis — cratima și ortogramele, virgula în situațiile-tip, acordul, pluralele cu două forme, paronimele, numeralul. Le înveți o dată și rămân învățate.

Dacă ai o singură săptămână liberă în tot planul, dă-o românei. E singurul loc din examen unde efortul se transformă în puncte aproape mecanic.

Cele 40 de întrebări de română nu au nimic de-a face cu literatura de la bacalaureat: nici autori, nici opere, nici curente. Subiectul lucrează pe limba însăși, așa că pregătirea seamănă mai mult cu un antrenament de precizie decât cu o recapitulare de cultură.

Ce se cere cel mai des se poate număra. Pe enunțurile de română din sesiunile 2022–2025 ale arhivei, temele care revin cel mai des sunt felul propozițiilor în frază, funcția sintactică, pronumele, adjectivul și gradele de comparație și cazul substantivului — sintaxă și morfologie, nu vocabular. Numărătoarea se face după cuvântul care denumește tema în enunț sau în variante, iar fiecare pagină de sesiune o are pe a ei.

Capcana e instinctul: varianta care „sună bine” e adesea cea falsă, pentru că vorbirea de zi cu zi nu respectă norma, iar grilele sunt construite exact pe diferența asta. De aceea sintaxa nu se învață recitind teoria, ci analizând fraze: pentru fiecare grilă greșită refaci analiza pe hârtie, propoziție cu propoziție, până vezi pasul pe care l-ai sărit.

Capitolele nu sunt egale ca randament. În ordinea în care merită atacate:

1. Cratima și ortogramele

   Se învață într-o după-amiază, cu un singur test de înlocuire, și nu se mai uită. Regula, pe scurt →

2. Acordul

   Cel mai des dat și cel mai des greșit, pentru că e locul unde „sună bine” înșală cel mai tare. Cu ce se acordă ce →

3. Numeralul

   Nimeni nu-l mai repetă după gimnaziu, iar el revine aproape în fiecare sesiune. Formele care se cer →

4. Paronimele și pluralele cu două forme

   Se învață ca liste, nu ca reguli. Câte zece perechi pe zi, două săptămâni. Perechile care se dau → · Cele două forme →